Poveste despre istoria ceaiului

Istoria ceaiului – date si fapte

In anii 2700 i.Hr., arborele de ceai era deja mentionat in literature chineza. In anii 500 d.Hr., calugarii budisti au adus ceaiul in Japonia. In anul 621 d.Hr., budismul a devenit religia nationala a Japoniei si ceaiul verde si-a inceput drumul in a deveni bautura nationala a Japoniei. In jurul anilor 1600, ceaiul a ajuns in Europa datorita faimoasei companii olandeze  „Compania Indiilor de est”. Dupa aceea au urmat englezii, care  au preluat monopolul asupra ceaiului pentru foarte multi ani.

1773- Petrecerea ceiului din Boston. Cetatenii americani au protestat impotriva taxelor mari impuse de Anglia coloniilor sale. Incarcatura de ceai a trei clipere (corabii) englezesti , care erau ancorate in port a fost aruncata peste bord. In 1869 s-a deschis, pentru transportul maritim, Canalul de Suez ceea ce a dus la sfarsitul marilor taxe impuse de Anglia vaselor care transportau ceai din China catre Londra.

Arborele de ceai                                                                                                    arborele de ceai

Ceaiul , arborele de ceai mai exact, este mentinut sub forma de tufa de cultivatorii de ceai prin taieri regulate. El apartine specie „Camelia Sinensis”. Arborele de ceai este verde tot timpul anului si are  frunze de culoare inchisa, rigide, cu o textura asemanatoare pielii. Floarea este de culoare alba sau rozalie; fructul este mic, invelit intr-o coaja dura, asemanator alunei. In zilele noastre,  reproducerea se face arareori prin polenizare , ci este mai des utilizata reproducerea de tip vegetativ,  prin altoire.

 

Cele doua tipuri principale de arbore de ceai sunt:

        Thea Sinensis (sau ceaiul chinezesc) pastreaza aspectul de tufa, chiar fara a fi taiat in mod regulat si creste pana la o inaltime de 3-4 metri. Aceasta tufa infloreste cel mai bine in zonele cu clima moderata si rezista chiar si inghetului.

        Thea Assamica (sau ceaiul Assam)  devine un arbore inalt, care poate ajunge pana la 15-20m daca nu este taiat in mod regulat. Acest tip de ceai necesita multa caldura si este o planta tipic tropical.

 

Aceste doua tipuri principale de arbore de ceai  au fost incrucisate in repetate randuri pentru a obtine soiuri mai aromatice, mai fine si mai ales mai robuste. Asa-numitul hibrid Assam s-a  dovedit a fi cel mai potrivit. Este important de stiut faptul ca diferentele de gust si calitate nu depind doar de planta in sine, ci si de regiunea in care este cultivata, de conditiile climatice ale zonei, de felul in care sunt culese frunzele de ceai si, deasemenea, de procesarea lor.

Daca v-a placut, urmariti-ne in continuare postarile. Apreciem comentariile – ne ajuta sa crestem si sa devenim mai buni pentru a va putea oferi produse cele mai deosebite.

Urmeaza : culesul, procesarea,sortarea, cateva ponturi despre prepararea ceaiului.

No comments yet.

Lasă un răspuns